Notiuni de anatomie si fiziologie a porumbeilor (trimis de Radu Furtuna)

Notiuni de anatomie si fiziologie a porumbeilor

 

desene-standard-2

Porumbeii sanatosi, vigurosi si in perfecta forma sportvia, este tot ceea ce isi doreste fiecare columbofil. Ca aceasta dorinta sa fie o realitate permanenta, se cere, intre altele, o buna cunoastere a porumbeilor, cum e alcatuit, cum functioneaza si interdependenta intre forma exterioara si functionarea organismului acestora. Cunostintele despre organismul sanatos, utile pentru intelegerea multor probleme cu care se confrunta deseori columbofilii, se reflecta in mod special prin anatomie si fiziologie.

Anatomia se ocupa cu descrierea partilor care constituie corpul, forma si asezarea diferitelor organe, precum si legaturile intre ele; cunoasterea structurii lor (de pilda, asezarea straturilor musculare din peretele intestinelor) ajuta la intelegerea functionarii lor.

Fiziologia, completand anatomia, descrie cum functioneaza in mod normal fiecare organ in parte, apoi functia mai multor organe legate in aparate sau sisteme si, in fine, cum lucreaza intr-un echilibru perfect intregul organism sanatos.

Cunostintele de anatomie si fiziologie ne dau posibilitatea intelegerii fenomenelor care se petrec in organismul porumbelului si ofera notiunile necesare unei corecte cresteri, a ingrijirii si hranirii rationale, in functie de perioada (crestere, repaus, reproductie, naparlire, efort maxim) pentru ca organismul sa fie capabil de performante maxime, dar in limite normale.

Aceste notiuni ajuta crescatorul sa aprecieze conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o pasare in zbor, cum trebuie sa fie aripa porumbelului etc.

Lipsa acestor cunostinte de baza fac ca ,,putina literatura de specialitate , cum scrie eminentul om de stiinta Dimitrie Radu, pe care o are la indemana columbofilul, sa fie insuficient inteleasa, ceea ce ii aduce mereu nemultumiri in practica sa de crescator”.

Cunoscand alcatuirea si functionarea unui organism sanatos, se vor putea observa modificarile produse intr-unul bolnav, si se va intelege temeiul masurilor care trebuie luate in scopul apararii sanatatii porumbeilor.

Alcatuirea organismului

Corpul unui porumbel, ca si cel al unui mamifer, este format din miliarde de celule, capabile sa primeasca anumite substante, sa le transforme, sa foloseasca unele, sa elimine altele. Celulele de acelasi fel formeaza tesuturi: de exemplu. tesutul muscular, tesutul osos, nervos etc., fiecare avand anumite functii precise de indeplinict; astfel, tesutul osos are rol de sustinere, testutul muscular prin contractiile sale realizeaza miscarea etc.

Tesutul muscular este de trei feluri: striat, neted si cardiac. Din tesutul muscular striat sunt formati muschii scheletici sau ai vietii de relatie (pentru ca prin contractia lor pasarea, ca si omul, se deplaseaza in spatiu, ia contact cu mediul, se hraneste). Acesti muschi se contracta la vointa individului, de aceea se cheama voluntari. Caracteristica lor este ca se contracta repede, dar contractia nu este de prea lunga durata. Tesutul muscular neter formeaza fibrele sau straturile musculare din peretii organelor interne (pipota, intestine, vase etc.).

Este tesutul muscular al vietii organice sau vegetative; fibrele musculare netede se contracta fara vointa individului (involuntar); se contracta lent, dar contractie este prelungita

Al treilea tip, este tesutul muscular cardiac (al inimii) care, se contracta involuntar, dar repede, ritmic.

Mai multe tesuturi, grupandu-se, se formeaza organe (de exemplu: inima, stomacul, ficatul, ochiul etc.) fiecare avand anumite functii. Organele, la randul lor, legate intre ele pentru indeplinirea unor functii mai mari, formeaza aparate (de pilda, aparatul digestiv) sau functii de coordonare a activitatii mai multor aparate sau chiar a intregului organism, intr-un tot unitar, constituind sisteme, de exemplu sistemul nervos.

Aparatul de sustinere si miscare

Acest aparat numit si aparatul locomotor este alcatuit din oase, unite prin ligamente la nivelul articulatiilor si miscate de muschii striati, deci aparat al vietii de relatie. Prin intermediul acestui aparat, porumbelul de deplaseaza in spatiu: merge sau zboara, se hraneste etc.

Scheletul porumbelului

Prin schelet se intelege totalitatea oaselor unui organism, imbinate intre ele, alcatuind o sarpanta destinata sa sustine intregul corp cu toate aparatele, organele sale. Scheletul este cel ce da forma corpului. Osatura porumbelului este in functie de activitatea sa; la porumbeii sportivi destinati zborului de viteaza si de durata, osatura trebuie sa fie densa, pe and la cei de agrement, nefiind obligati la eforturi mari, osatura este mai putin rezistenta.

Scheletul porumbelului, ca si alcatuirea intregului sau organism, reflecta adaptarea lui la conditiile de viata; necesitatea de a strabate distante mari in zbor, cu efort cat mai mic. In acest scop, corpul are forma aerodinamica, este fuziform, pentru a invinge mai usor rezistenta aerului, aripile (in comparatie cu picioarele) capata o dezvoltare deosebita pentru a avea o suprafata de sustinere (sustentatie) cat mai mare pe masa de aer pentru a putea folosi cu un bun randament curentii de aer.

O buna parte din oase au o insusire particulara, pneumatizarea, adica in locul maduvei care se gaseste de obicei in cavitatile oaselor la alte specii, in interior sunt pline cu aer, care se primeneste continuu (cunoscand ca respectivele cavitati sunt in legatura cu sacii aerieni, iar acestia cu pulmonii).

Pneumatizarea confera oaselor un plus de rezistenta, facandu-le in acelasi timp mai usoare, ceea ce constituie un avantaj la zbor. Pritre oasele pneumatizate mentionam: vertebrele cervicale si dorsale, osul pieptului (sternul), osul bratului (humerus), coracoidul si dorsale, lum, clavicula, partea vertebrala (superioara) a coastelor.

Scheletul cuprinde: coloane vertebrala, la capatul anterior al careia se afla capul, iar la cel posterior coada, apoi coastele, sternul, oasele aripilor si picioarelor.

  Scheletul capului

Capul porumbelului, situat la extremitatea anterioara a coloanei vertebrale, este mic si de forma mai mult sau mai putin conica in functie de rasa: la unele rase este mai alungit si mai mare, la altele este sferic si mic, chiar in comparatie cu talia porumbelului. Sub raportul studiului exteriorului, capul este format din crestet, frunte, cioc, fete sau obraji si ochi, avand ca baza anatomica oasele craniului si ale fetei.

Craniul este alcatuit din mai multe oase (occipital, parietal, etmoid, sfenoid si 2 oase temporale), care foarte curand dupa ecloziune, prin procesul de osificare, se sudeaza intre ele, constituind o cutie osoasa. Fara a le descrie ne vom opri numai asupra anumitor caracteristici: de pilda, occipitalul, osul prin care capul se articuleaza cu prima vertebra a coloanei vertebrale, este astfel constituit incat permit rotirea larga a gatului.

Sinusul suborbitar este deseori sediul colectiei purulente (sinuzita), care apare drept complicatie a corizei (inflamatia cailor respiratorii anterioare).

 Coloana vertebrala

Coloana vertebrala sau rachis, este denumita astfel de la cuvantul latinesc -vertere-, care inseamna -a se roti-, intelegan prin aceasta ca organele corpului sunt asezate in jurul acestui ax.

In functie de pozitia lor, vertebrele se deosebesc in patru regiuni:

a) Regiunea cervicala (cervix = gat)

b) Regiunea dorsala (dorsum = spate, spinare)

c) Regiunea lombo-sacrala (lumbus = sale)

d) Regiunea caudala (coccigiana)

Coastele se impart in superioare si inferioare.

Sternul sau osul pieptului este osul de care se prin muschii care actioneaza aripile; cunoscand ca aripile dezvolta in zbor un efort considerabil, muschii pieptului sunt puternici, iar baza oasasa pe care se insera este cu atat mai solida cu cat porumbelul este mai bun zburator. Puterea de zbor depinzand in buna masura de dezvoltarea sternului, la selectionarea porumbeilor sportivi antrenati pentru concursuri, se va acorda atentie corectei dezvoltari a acestui os.

La porumbeii sport, carena sternala este dezvoltata dura; intrucat de ea se prind muschii, este evident ca de rezistenta acesteia depind viteza si forta de zbor. Profilul aerodinamic al porumbelului calator este dat si de carena. Este util de retinut cele ce afirma Michel Philippe, vorbind despre ,,osatura de atlet” : ,,carena sternala trebuie sa fie sufiecient de rigida, dar nu prea inalta, am spune mai curand redusa in inaltime la porumbeii de zbor de viteza si durata; ea poate fi mai inalta , dand profunzime, la porumbeii de carne”

Deformarea acesteia constituie un defect tradand insuficienta de calciu si de alte minerale in prima perioada de viata; devierea ei se produce in a 3-a-a 6-a zi, dupa ecloziune sau in zilele de intarcare.

Scheletul membrelor anterioare (aripilor)

Membrul anterior este format din 4 sectiune: umar, brat, antebrat si varful aripii.

Centura scapulara. Aceasta centura este formata din 3 oase perechi:

a) Spata, numita si omoplat (scapulum), os ingust, alungit, este orientata paralel cu coloana vertebrala.

b) Coracoidul, os prismatic, la extremitatea superioara se arciculeaza in unghi cu spata, iar la cea inferioara cu sternul.

c) Clavicula, unindu-se, de timpuriu, in unghi ascutit la extremitatea anterioara cu cea din partea opusa formeaza un os nepereche (claviculele, solide, unite in forma de U la pasarile buna zburatoare si in forma de V, si mai subtiri, la cele care zboara mai greu), numit si iades, columbofilii denumindu-l osul furca sau furca.

Osul furcal indeplineste functia unui arc osos, care impiedica apropierea aripilor in mod exagerat in timpul coborarii acestora. Dezvoltarea carenei sternale si a furcei indica o oarecare masura aptitudinele unei pasari buna zburatoare.

Scheletul aripii

a) Osul bratului, numit humerus, la porumbei este un os mai scurt decat la alte pasari, dar mai puternic.

b) Oasele antebratului – radius si cubitus sau ulna – doua oase lungi dintre care radius este mai subtire decat cubitus. Aceastca face ca aripa sa loveasca aerul cu fata sa inferioara, ca o vasla.

c) Oasele carpului sau carpiene.

d) Oasele metacarpului, in numar de 3: 2 metacarpiene principale (marele metacarpian si micul metacarpian) si al treilea metacarpian este mic, nedezvoltat.

e) Falangele

Razele osoase ale antebratului si ale varfului aripii (carp, metacarp si falanga) cu cat sunt mai lungi cu atat favorizeaza si aptitudinile de zbor ale porumbelului.

Scheletul membrelor posterioare

Membrul posterior este format din: sold, coapsa, gamba si piciorul propriu-zis.

Centura pelvina este alcatuita din oasele soldului numite coxale.

O centura pelvina puternica este necesara pasarilor in statiune si in mers, asigurandu-le o fixare rezistenta s picioarelor cu restul corpului.

Coxalul este format din trei piese osoase (care la pui se pot separa, apoi se sudeaza intre ele); ilium, ischium si pubis.

a) Iliumul este partea alungita prin care se realizeaza sudura cu coloane vertebrala.

b) Ischiumul formeaza, in parte, peretii laterali ai cavitatii pelvine.

c) Pubisul are o forma de lama osoasa subtire, indreptandu-se spre lama osoasa din partea opusa, fara insa a se alatura; cele doua lame osoase formeaza o poarta, pe care columbofilii o numesc furca din spate, mai flexibila la femele (permitand o trecere usoara a oualor) si mai dura cu capetele mai apropiate la masculi.

Scheletul picioarelor

Cuprinde razele osoase ale coapsei, gambei si degetelor.

a) Coapsa are drept baza anatomica femurul, os puternic, mai lung la porumbeii de ornament si relativ mai scurt la porumbeii voiajori.

b) Gamba are baza osoasa formata din 2 oase: tibia si fibula (peroneul).

c) Oasele tarsiene, corespunzand cu oasele calcaiului la om, sunt sudate cu oasele metatarsului.

d) Oasele metatarsului

e) Picioarele pasarilor au fiecare cate 4 degete: 3 degete principale, orientate inainte si un deget mai putin dezvoltat, rudimentar, orientat inapoi.

Bibliografie:

Bolile porumbeilor

Igor Severeanu

Filea Ioan Ivana

editura CERES

preluat si trimis de Radu Furtuna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>